11 iun. 2025

Dincolo de etichetă: De ce evităm ingredientele controversate în dermato-cosmetice?

Într-o industrie în care estetica se întâlnește cu știința, alegerea ingredientelor nu este niciodată întâmplătoare. Misiunea specialiștilor este crearea de produse curate, eficiente și formulate responsabil, pornind de la un respect profund pentru anatomia pielii și echilibrul său natural.

În fiecare zi, pielea intră în contact cu zeci de substanțe – unele benefice, altele mai puțin necesare. În acest context, devine esențial să privim dincolo de etichetă, să înțelegem rolul real al fiecărui ingredient și să ne întrebăm nu doar dacă este permis, ci și dacă este benefic cu adevărat. De aceea, alegem să evităm o serie de ingrediente considerate controversate în lumea dermato-cosmeticelor. Nu pentru că sunt neapărat nocive, ci pentru că nu aduc valoare biologică reală pielii sau ridică semne de întrebare în literatura științifică – unele justificate, altele întreținute de percepții incomplete.

Dermato-cosmeticele nu se formulează pe baza tendințelor, ci a cunoașterii. Fiecare alegere este ghidată de date validate, compatibilitate cu pielea și un angajament ferm față de transparență și sustenabilitate. În acest articol, explorăm ingredientele cel mai frecvent supuse dezbaterii: de ce au fost puse sub semnul întrebării, care este explicația științifică actuală și cum răspundem acestor dileme cu ajutorul alternativelor naturale.

Siliconele - frumoase la suprafață, dar fără beneficii reale

Siliconele, precum dimeticona sau ciclopentasiloxanul, sunt adesea folosite pentru senzația lor de catifelare și pentru efectul optic de piele netedă pe care îl oferă. Însă acești polimeri sintetici nu au valoare nutritivă pentru piele, ci acționează prin crearea unui efect de “mascare” a imperfecțiunilor, agravând problemele existente (ex: pori dilatați, acnee) prin acumularea de sebum și impurități sub acest strat artificial. Astfel, siliconele pot reduce eficiența altor ingrediente active, împiedicând absorbția lor optimă.

O altă problemă o reprezintă faptul că majoritatea siliconelor nu sunt biodegradabile. Ajunse în apă, rămân în mediu și se pot acumula, afectând fauna și flora.

O alternativă a siliconelor o reprezintă agenții de textură biocompatibili, pe bază de biopolimeri sau biozaharide, care oferă o senzație plăcută, furnizând în același timp și beneficii pentru piele.

Polietilena și microplasticele – de la stabilizatori cosmetici la agenți de poluare

Folosită în unele formule sub formă de ceară/ microparticule de polietilenă sau copolimer acrilat, aceasta nu are funcție activă, ci doar de agent de îngroșare a formulei sau exfoliere mecanică. În schimb, are o rată de biodegradare scăzută și contribuie la poluarea microplastică, afectând ecosistemele acvatice.

PEG-uri (Polietilenglicoli) – funcționalitate și preocupări legate de puritate

Polietilenglicolii sunt compuși sintetici cu multiple roluri în produsele dermato-cosmetice, folosiți ca emulgatori, solvenți și agenți de îngroșare. Ajută la formarea unei formulări stabile și la o aplicare uniformă a produselor, contribuind la o senzație plăcută și la creșterea absorbției ingredientelor active. Deși PEG-urile în sine sunt considerate sigure pentru piele, un aspect foarte important și controversat este puritatea lor, deoarece procesul de fabricație poate introduce impurități precum 1,4-dioxanul și oxidul de etilenă — substanțe clasificate drept potențial cancerigene și iritante.

Pe lângă acest aspect, PEG-urile pot altera permeabilitatea barierei cutanate, facilitând pătrunderea nu doar a ingredientelor benefice, ci și a contaminanților, motiv pentru care sunt recomandate formule cu un profil sigur și atent purificate. Într-o lume tot mai conștientă de impactul ingredientelor, se caută înlocuitori cu profil similar, dar cu un risc redus de contaminare.

Parabenii – siguri, dar evitați?

Parabenii sunt conservanți eficienți, dar în ultimul deceniu au prezentat un interes semnificativ din partea cercetătorilor. Deși unele studii sugerează că aceștia pot avea activitate estrogenică în organism, evaluările recente indică faptul că utilizarea lor în concentrații de până la 0,8% este considerată sigură în produsele cosmetice .Cu toate acestea, unii consumatori îi evită. Tot mai mulți producători de dermato-cosmetice au ales utilizarea alternativelor moderne, precum conservanții naturali multifuncționali care asigură stabilitate, siguranță și toleranță.

Studiile au arătat că propilparabenul și butilparabenul sunt cei mai implicați în activitatea estrogenică slabă. Deși metabolizarea lor rapidă în organism limitează toxicitatea, există preocupări privind efectele cumulative ale expunerii zilnice, mai ales în combinație cu alți xenoestrogeni din mediu.

SLS/SLES – surfactanți cu acțiune agresivă asupra barierei pielii

Lauril sulfatul de sodiu (SLS) și derivatul său laureth sulfatul de sodiu (SLES) sunt detergenți foarte eficienți, dar pot compromite filmul hidrolipidic natural al pielii.

SLS este utilizat și în patch-test-urile dermatologice ca agent de iritare de referință, ceea ce confirmă potențialul său agresiv în concentrații mari. În cazul pielii predispuse la dermatită atopică, studiile au arătat că utilizarea frecventă a SLS/SLES poate duce la deteriorarea proteinelor structurale precum filagrina.

Cu toate că sunt folosiți pe scară largă în produse de curățare, se preferă integrarea în formule a agenților tensioactivi eficienți, dar mai blânzi cu pielea, inclusiv cea sensibilă.

Uleiurile minerale – ocluzive și fără beneficii reale asupra celulelor pielii

Derivate din petrol rafinat, uleiurile minerale nu sunt toxice, dar sunt inerte, adică nu oferă nutrienți sau antioxidanți pielii. Acestea pot avea un efect ocluziv prea puternic, blocheazăporii și provoacă hiperactivitate seboreică în cazul unui ten mixt sau gras.

În schimb, uleiurile vegetale presate la rece și provenite din surse sustenabile, hrănesc, repară și oferă pielii acizi grași esențiali.

Ftalații – între stabilitate și sensibilitate

Ftalații, precum dietil ftalatul (DEP), sunt folosiți în cosmetice pentru a stabiliza parfumurile și a îmbunătăți textura produselor. Deși considerați siguri în concentrații mici, cercetările recente i-au asociat cu posibile efecte endocrine și cu dezechilibre în funcția reproductivă și metabolică, mai ales în cazul expunerii îndelungate.

Din aceste motive este de preferat evitarea ftalaților și orientarea către formule fără parfum sau cu parfumuri hipoalergenice naturale, fără solvenți sintetici agresivi.

Oxibenzona – filtru UV eficient, dar cu potențial alergenic și ecotoxic

Oxibenzona este unul dintre cele mai răspândite filtre chimice pentru protecția solară, eficient în absorbția radiațiilor UVA și UVB, reducând riscul arsurilor solare și al fotoîmbătrânirii. Totuși, numeroase studii au ridicat îngrijorări privind capacitatea oxibenzonei de a pătrunde în piele și de a interfera cu sistemul endocrin, fiind suspectată de potențial efect disruptor hormonal.

Mai mult, impactul asupra mediului este semnificativ — oxibenzona este implicată în deteriorarea ecosistemelor marine, în special în albirea coralilor, fenomen care a condus la restricționarea sau interzicerea utilizării sale în diverse regiuni cu biodiversitate fragilă.

Astfel, industria cosmetică și consumatorii se îndreaptă spre alternative precum filtrele minerale (oxid de zinc, dioxid de titan), care combină eficiența cu un profil de siguranță mai robust, atât pentru piele, cât și pentru mediu.

PFAS - „forever chemicals”

Substanțele per- și polifluoroalchilate (PFAS) reprezintă o clasă extinsă de compuși chimici sintetici folosiți în industrie și, tot mai frecvent, în produsele cosmetice pentru proprietățile lor de rezistență la apă și ulei. Acești compuși conferă formulelor o textură stabilă, fiind utilizați adesea în produse de machiaj rezistente la apă, fonduri de ten, rimeluri și creme hidratante.

Problema majoră este că PFAS sunt extrem de persistente în mediu, cu o capacitate de degradare foarte lentă și acumulare în lanțul trofic. Aceste substanțe au fost asociate cu multiple efecte adverse asupra sănătății umane, inclusiv perturbări endocrine, disfuncții imune, probleme de reproducere și risc crescut de anumite tipuri de cancer. În plus, PFAS pot pătrunde în organism prin piele sau prin ingestie indirectă, după contaminarea mediului și a alimentelor.

Studii recente au identificat prezența PFAS în sângele și laptele matern al persoanelor care utilizează frecvent produse cosmetice ce conțin acești compuși, ridicând semne de întrebare privind siguranța utilizării pe termen lung. Din ce în ce mai multe țări și regiuni implementează restricții stricte privind folosirea PFAS, iar industria cosmetică începe să caute alternative mai sigure și biodegradabile.

Talcul – un mineral tradițional cu semne de întrebare în privința siguranței

Talcul este folosit în cosmetice pentru proprietățile sale absorbante și capacitatea de a conferi un finisaj catifelat produselor pudrate. Cu toate acestea, discuțiile științifice recente au adus în prim-plan riscul contaminării cu azbest — un mineral cancerigen ce poate coexista în mod natural cu talcul brut. Expunerea prelungită la talc contaminat a fost asociată cu un risc crescut de mezoteliom, o formă rară și agresivă de cancer, precum și cu incertitudini privind legătura cu cancerul ovarian.

Deși legislația actuală impune limite stricte și monitorizarea riguroasă a calității talcului cosmetic, industria începe să se orienteze spre alternative sigure, naturale, precum amidonul de porumb sau cel de orez, care oferă o funcționalitate similară fără riscuri.

Nu orice „controversă” reprezintă un pericol real – însă alegerile conștiente sunt esențiale. Specialiștii în cosmetologie selectează ingredientele în urma unor studii riguroase și bine documentate, nu în funcție de controverse, ci în baza valorii demonstrate prin cercetări de specialitate. Anumite ingrediente sunt evitate nu din cauza unei presupuse toxicități, ci pentru că fiecare compus inclus într-o formulă ar trebui să aducă un beneficiu real pielii și mediului.

Transparența, eficiența și grija autentică pentru piele sunt principii fundamentale în dezvoltarea produselor dermato-cosmetice, iar fiecare consumator merită formule care urmăresc aceste standarde.

Frumusețea autentică este rezultatul unei alegeri informate, nu al unui compromis. Ingredientele sunt alese pentru a susține sănătatea pielii – nu doar prin efecte imediate, ci și în armonie cu anatomia sa profundă. Pentru ca frumusețea este, înainte de toate, un act de respect.